De ziua Națioanală a României la Horodiște a fost inaugurat Bustul lui Vasile Țanțu, membru al Sfatului Țării.
Edificarea Bustului a început la inițiativa tânărului Oleg Chicu, unionist cu rădăcini din satul Horodiște, care a inițiat o campanie de colectare de fonduri la care au participat mai mulți donatori iar restul a acoperit cu efort financiar propriu ca memoria lui Vasile Țanțu să fie restabilită pentru vecie în Horodiște.
Evenimentul s-a petrecut în Curtea Muzeului care a fost și școală și la care Vasile Țanțu a învățat. La inaugurare au participat mai multe personalități de vază printre care se enumeră și Consulul din cadrul biroului consular al României la Ungheni, Sorin Bădulescu, Deputatul din parlamentul României, Bogdan-Ionel Rodeanu, deputatul din parlamentul R.Moldova, Lilian Carp, Colonelul parașutist, Pavel Sandu, membru al Asociației Naționale a Parașutiștilor din România Condor, Ion Negrei istoric și vicepreședinte al Asociației istoricilor „Alexandru Moșanu”, Tatiana Spînu, reprezentant al Cancelariei de Stat la Ungheni, Sergiu Artenie, vicepreședintele Raionului Călărași, Petru Ceban, Primarul satului Horodiște, Loretta Handrabura, doctor în Filologie, etnologă, ex-Ministra Învățământului Tineretului și Sportului, Liga Studenților din Basarabia și de la Iași.
Eevenimentul a început prin intonarea imnului României secondat de dezvelirea bustului lui Vasile Țanțu apoi a urmat oficierea slujbei de Sfințire de către Preotul din Horodiște și Preotul Bisericii Românești din Orhei, Sergiu Aga.
Invitații prin luările de cuvânt și-au exprimat felicitările față de inițiatorul proiectului, Oleg Chicu și au felicitat pe toți participanții cu Ziua Națiobnală a tuturor românilor, și-au exprimat îndemnul la luptă pentru reîntregirea neamului și înfăptuirea unirii dintre România și Basarabia.
VASILE ȚANȚU 1882 – 1937
Vasile Țanțu s-a născut la 1 martie 1882, în familia unui gospodar de mijloc – Alexandru Țanța, zis „a lui Leunte”, și Zinaida Țanța din comuna Horodişte, judeţul Chişinău (Lăpușna), astăzi raionul Călărași. După școala primară, din 1896 și-a continuat studiile la Școala de Agricultură din satul Cucuruzeni, cea mai bună instituție de profil din partea de sud-vest a Imperiului rus. În anul 1902, la vârsta de 20 de ani, obține diploma de agronom, iar mai apoi, în în 1907 susține examenele la Liceul Real din Chișinău și obține diploma de învățător pentru școlile primare de stat. În perioada în care era învățător în satul Gherman din județul Bălți, face cunoștință cu Porfirie Fală și mai apoi cu Ion Pelivan, cu care discutau des despre soarta moldovenilor. A intrat în vizorul autorităților guberniei pentru faptul că promova predarea orelor școlare în limba maternă, folosind materialele pe care le aducea clandestin de peste Prut. Acolo a mers de câteva ori „pentru a săruta, cum spunea el, pământul Patriei libere, pentru a vedea cu ochii săi pe fraţii de dincolo, pentru a le auzi „limba dulce şi frumoasă”. La un an de la intrarea Rusiei țariste în Primul Război Mondial, este mobilizat în armata rusă. Face școala de ofițeri la Kiev și este încorporat, ca translator, la Marele Cartier Rus de pe frontul Român. La Iași face cunoștință cu mai multe personalități marcante, printre care Simion Murafa și I. C. Brătianu. În luna iunie 1917, la Iași, s-a format „Comitetul ostășesc moldovenesc”, condus de Andrei Scobioală, vicepreședinte fiind Grigore Cazacliu, iar secretar – Vasile Țanțu. Punctele principale ale programului de activitate al acestui Comitet erau organizarea unităţilor naţionale militare moldoveneşti şi, mai ales, pregătirea pentru viitorul congres general ostăşesc pan-basarabean la Chişinău. Concomitent, Vasile Ţanţu a elaborat un mic dicţionar în care erau explicate cuvintele noi ale limbii române. Congresul ostașilor moldoveni (circa 900 de delegați), din 20 octombrie 1917, l-a ales pe sublocotenentul Vasile Țanțu preşedinte al Biroului de organizare a Sfatului Ţării.
Din funcția ocupată, la insistența lui Onisifor Ghibu, Țanțu hotărăște deschiderea Sfatului Țării pentru ziua de 21 noiembrie 1917, invitând toți deputații să se alăture. Vasile Țanțu a fost unul dintre cei trei care au vorbit în limba română de la tribună. Majoritatea deputaților moldoveni, atât cei de stânga, cât și cei din dreapta, au format un singur „Bloc Moldovenesc” cu tendința încă nemărturisită spre „Orientația Prutului”. „Blocul” a fost condus de Vasile Țanțu și Vasile Cijevschi. În cadrul Sfatului Ţării, Vasile Ţanţu a fost şi membru a două comisii: de Declaraţii şi Statute şi de Arbitrare. La început de decembrie, după ce Sfatul Țării a făcut declarația de autonomie, a fost trimis la Iaşi să ceară susținerea Guvernului român, dar a fost reţinut pentru câteva zile. La 6 ianuarie 1918, comandantul garnizoanei din Chişinău, Levenson, a ordonat din nou arestarea lui Ţanţu, însă el a reușit să se ascundă în casa unui gospodar de la Mălina Mică, de unde a plecat noaptea la Iaşi.
Fiind președinte al societății culturale „Făclia”, Vasile Țanțu organizează, împreună cu Mihail Sadoveanu, prezentarea câtorva spectacole la Chișinău, cu participarea artiștilor ieșeni. Astfel, devine și organizatorul primului teatru național român din Basarabia. La unul dintre evenimente deputatul vorbește despre „dorința basarabenilor de a se uni cândva cu toți românii într-o Românie nouă”. La scurt timp, această dorință devine realitate. În data de 27 martie 1918, alături de alți 85 de deputați, Vasile Țanțu votează pentru unirea Basarabiei cu România. După Unire, Sfatul Țării a activat până la data de 27 noiembrie 1918. Deschiderea lucrărilor primului Parlament al României întregite a avut loc pe 20 noiembrie 1919, în sala mare a Ateneului Român din București. Vasile Ţanţu făcea parte din grupul venit din Basarabia și reprezenta, ca deputat, judeţul Chişinău. Tot în acest an, el reușește să scoată de sub tipar cartea „Țăranul liber”, subintitulată „Abecedarul politic pentru țărani”, în care explica noțiunile politice și din domeniul agricol, pentru țăranii basarabeni, nepregătiți pentru activitate în noile condiții sociale. În 1920 a fost desemnat prefect al județului Hotin, iar mai apoi, de două ori, – prefect al județului Chișinău între anii 1922-1925. Ulterior, Vasile Țanțu a ocupat funcția de președinte al Camerei de Agricultură a județului Lăpușna.
În ultima perioadă a vieții sale, dezamăgit de viața politică, a revenit la prima sa activitate – cea de pedagog. Fiind grav bolnav, Vasile Țanțu moare la spitalul din Iași pe 30 ianuarie 1937, la vârsta de 55 de ani. Autorităţile române au organizat funeralii naţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău. „Vasile Țanțu a fost un important om politic din Basarabia interbelică, fiind unul dintre principalii artizani ai unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918. Învățător, prefect al județului Chișinău, deputat în Sfatul Țării, deputat în primul Parlament întregit al României și, în primul rând, unul dintre cei mai vajnici luptători basarabeni pentru realizarea idealului național: Unirea”, spunea Ion Pelivan.
Sursa – Ziua Națională a României la Horodiște. Inaugurarea bustului lui Vasile Țanțu