Pe măsură ce anul de comercializare a porumbului avansează, Uniunea Europeană își ajustează vizibil structura importurilor, influențată de diverse factori precum schimbările geopolitice, problemele logistice și sensibilitatea ridicată la preț a piețelor.
Uniunea Europeană rămâne al doilea cel mai mare importator de porumb din lume, dar originea și fluxurile comerciale ale acestor importuri trec printr-o etapă de transformare semnificativă.
Importurile UE și Previziunile pentru Sezonul Următor
Conform datelor furnizate de S&P Global Market Intelligence – Global Trade Analytics Suite (GTAS), importurile de porumb ale UE au totalizat 18,79 milioane de tone în anul de piață 2024–2025, o scădere față de 19,83 milioane în sezonul anterior. Pentru perioada 2025–2026, se așteaptă importuri de aproximativ 21 milioane de tone, semn că cererea va reveni pe o traiectorie ascendentă.
În ciuda faptului că Ucraina rămâne principalul furnizor, Brazilia câștigă teren pe fondul dificultăților logistice determinate de conflictul ucrainean.
Schimbări Majore în Originea Importurilor
Pe parcursul ultimilor cinci ani, Ucraina a furnizat anual aproximativ 9,7 milioane de tone, reprezentând 53,5% din totalul importurilor de porumb ale UE. Cu toate acestea, pentru 2025–2026, cota Braziliei a urcat la 40%, iar SUA la 28,3%, în timp ce Ucraina a scăzut la 22,4%.
„Problemele logistice din Ucraina creează dificultăți pentru cumpărători”, a afirmat un trader din Țările de Jos, subliniind impactul direct asupra fluxurilor de aprovizionare.
Drept urmare, Brazilia și SUA sunt percepute ca surse mai stabile de porumb.
Incertitudinile Cadru de Comercial UE–Mercosur
Pe lângă problemele logistice, cadrul comercial UE–Mercosur aduce o notă suplimentară de incertitudine. „Odată cu acordul comercial, nimic nu mai poate fi anticipat cu exactitate”, a declarat un expert din piață, evidențiind imprevizibilitatea deciziilor de achiziție.
Principalii Importatori din UE
Spania, Țările de Jos și Italia rămân cei mai mari importatori de porumb, conform datelor Comisiei Europene. Importurile Spaniei au fost de 7,2 milioane de tone în 2024–2025, în scădere față de 7,6 milioane în perioada anterioară.
În schimb, importurile Țărilor de Jos au crescut la 3,3 milioane de tone, iar Italia la 2,8 milioane în comparație cu 2,1 milioane în 2023–2024.
Spania Optează pentru Porumb American
Conform datelor GTAS, între ianuarie și septembrie 2025, procentul exporturilor ucrainene de porumb către Italia a fost de 13%, către Spania doar 10%, o scădere față de 19% în 2024, iar către Țările de Jos 9%.
Spania și-a reprofilat strategia de aprovizionare orientându-se către SUA, unde prețurile erau mai competitive decât în regiunea Mării Negre. Sensibilă la prețuri, Spania a beneficiat de tarife comerciale favorabile și de reducerea exporturilor SUA către China.
Impactul Bolilor asupra Cererii
Sectorul furajelor continuă să fie dominat de porumbul utilizat pentru producția de proteine, însă focarele de boli animale, cum ar fi pesta porcină africană și gripa aviară, afectează cererea.
„Aceste epidemii reduc cererea de proteine și afectează direct piața furajelor, inclusiv porumbul”, a explicat un cumpărător din Spania.
Decizii Bazate pe Prețuri
Formulele de furajare sunt adaptate, frecvent având loc substituiri între porumb și grâu furajer, în funcție de competitivitatea prețurilor. Această tendință este vizibilă și în Italia.
Porumbul furajer ex-works Tarragona a fost evaluat la 213 euro/tonă, pentru livrări în februarie–martie, conform Platts (S&P Global).
Prețurile pentru porumbul ucrainean și brazilian sunt diverse, menținând presiunea asupra deciziilor de import din UE.