Sistemul de cercetare și inovare al Republicii Moldova funcționează de mai mulți ani la limita minimă de sustenabilitate, iar evaluarea realizată de experții europeni în cadrul raportului „Peer Review of the Moldovan Research and Innovation System”, elaborat în 2016 sub egida Horizon 2020 Policy Support Facility a Comisiei Europene, oferă una dintre cele mai clare radiografii ale vulnerabilităților structurale din domeniu. Documentul nu este doar o analiză tehnică, ci un avertisment strategic: fără reforme reale și fără o creștere a investițiilor, cercetarea moldovenească riscă o degradare ireversibilă.
Raportul constată că nivelul finanțării pentru cercetare-dezvoltare este extrem de redus. După un vârf de aproximativ 0,55% din PIB în 2007, cheltuielile au scăzut la circa 0,35–0,40%, mult sub ținta națională de 1% din PIB și incomparabil cu media Uniunii Europene. În termeni absoluți, bugetul anual pentru cercetare este modest, iar cheltuiala pe cap de locuitor este de zeci de ori mai mică decât în statele membre UE. Experții subliniază că situația actuală reprezintă un prag critic care nu trebuie coborât sub nicio formă, deoarece ar pune în pericol capitalul intelectual acumulat în ultimele decenii.
Problema nu este însă doar financiară. Analiza evidențiază un model de guvernanță problematic, în care Academia de Științe a Moldovei a cumulat, de-a lungul timpului, rolul de elaborator de politici, administrator al fondurilor și principal performer al cercetării. Această concentrare de atribuții este calificată drept un conflict instituțional de interese. Recomandarea experților este separarea clară între responsabilitatea politică la nivel ministerial, o agenție independentă de finanțare și instituțiile care desfășoară efectiv activitatea de cercetare. Fără această delimitare, sistemul rămâne vulnerabil la blocaje interne, lipsă de competiție reală și alocări ineficiente ale resurselor.
O altă vulnerabilitate majoră ține de structura binară a sistemului, moștenită din perioada sovietică. Universitățile sunt orientate preponderent spre predare, în timp ce institutele de cercetare concentrează activitatea științifică. Această separare reduce circulația cunoașterii și limitează accesul tinerilor la infrastructura de cercetare. În același timp, multe institute se confruntă cu îmbătrânirea personalului, iar universitățile au acces limitat la finanțare competitivă pentru proiecte de cercetare. Experții recomandă integrarea reală a cercetării în universități, stimularea mobilității academice și crearea unor mecanisme competitive care să recompenseze performanța.
Situația resursei umane este descrisă drept alarmantă. Numărul cercetătorilor a scăzut dramatic față de perioada de la începutul anilor ’90, iar atractivitatea carierei academice este foarte redusă. Salariile mici, instabilitatea finanțării și lipsa perspectivelor clare au alimentat fenomenul de emigrare a specialiștilor. Raportul atrage atenția că fără politici dedicate pentru susținerea tinerilor cercetători, programe doctorale solide și mecanisme de recrutare bazate pe merit, Moldova riscă să piardă o parte semnificativă a capitalului său intelectual.
Un alt punct sensibil este relația slabă dintre cercetare și mediul de afaceri. Sectorul privat participă marginal la activitățile de cercetare și inovare, iar economia moldovenească rămâne concentrată în sectoare cu valoare adăugată redusă. Investițiile companiilor în R&D sunt limitate, iar cadrul administrativ a fost, în anumite perioade, descurajant pentru firmele care doreau acces la finanțare publică. Experții recomandă revizuirea condițiilor-cadru pentru inovare, eliminarea barierelor administrative și crearea unor mecanisme de sprijin pentru proiecte cu risc ridicat, inclusiv prin instrumente financiare dedicate și stimulente pentru transfer tehnologic.
Cu toate acestea, raportul nu este lipsit de note pozitive. Experții recunosc că Republica Moldova a reușit să păstreze anumite nuclee de excelență și să participe activ la programele europene de cercetare, inclusiv în cadrul FP7 și ulterior Horizon 2020. Asocierea la Spațiul European de Cercetare este prezentată drept o oportunitate strategică majoră. Însă această oportunitate poate fi valorificată doar prin reforme coerente și printr-o voință politică clară de modernizare a sistemului.
Mesajul final al raportului este ferm: cercetarea și inovarea nu pot fi tratate ca un domeniu secundar al politicilor publice. Ele reprezintă o investiție strategică în dezvoltarea economică, în competitivitate și în capacitatea statului de a genera valoare adăugată. Fără o arhitectură instituțională eficientă, fără finanțare adecvată și fără integrarea reală între știință, educație și economie, Republica Moldova riscă să rămână într-o zonă periferică a economiei bazate pe cunoaștere.