Republica Moldova continuă să își apropie reglementările de cele ale Uniunii Europene în ceea ce privește semințele, dar acest proces aduce uneori complicații neașteptate. Aceste ajustări, deși esențiale pentru integrarea europeană, creează uneori presiuni suplimentare asupra importatorilor locali.
Probleme cu certificatul ISTA la import
O cerință controversată se referă la obligativitatea certificatului ISTA pentru importul semințelor de legume, inclusiv pentru cantități mici. Aceasta generează costuri care, conform importatorilor, depășesc avantajele economice reale, ducând la scăderea diversității semințelor disponibile pe piața internă.
Legea moldovenească și cerințele sale
Legea nr. 68 din 2013 privind semințele include o cerință strictă legată de import. Articolul 9, alineatul (13), specifică documentația necesară pentru comercializarea semințelor importate, bazându-se pe standarde OECD și ISTA. Aceasta determină de multe ori confuzii și costuri disproporționate fără beneficii clare de siguranță sau calitate.
În contextul cerințelor de import, ISTA devine obligatoriu indiferent de cantitate, o regulă care nu face distincție între loturi mici și cele industriale.
Context european: Flexibilitate versus rigiditate
În contrast, la nivelul Uniunii Europene, Directiva 2002/55/CE nu impune obligatoriu certificatul ISTA pentru importuri. UE se bazează mai degrabă pe echivalență pentru a asigura compatibilitatea, lăsând loc pentru regimuri speciale pentru statele non-UE. Așa cum relevă Decizia 2003/17/CE, menționarea ISTA și OECD nu exclude alte opțiuni de import.
„Semințele de legume din țările care nu au fost recunoscute echivalente pot fi plasate pe piață dacă sunt destinate procesării ulterioare și dacă identitatea este asigurată”
Această înclinație spre flexibilitate permite o mai bună adaptare la nevoile pieței, aspect adesea neglijat în legislația moldovenească actuală.
Complicațiile legislative actuale
Referința la schema OECD este, de asemenea, problematică. Ea nu acoperă toate tipurile de culturi și nu este adecvată multor semințe de legume pentru piețele de amatori. Totuși, în Moldova, această schemă este aplicată generalizat, creând neclarități și obstacole administrative neesențiale.
Concluzii și implicații
Nepotrivirea între legislația națională și practicile UE subliniază necesitatea unei regândiri strategice pentru a asigura competitivitatea și diversitatea pieței locale. Experiența altor state UE poate oferi modele de echilibru între cerințele de siguranță și realitățile economice.
În definitiv, ajustarea reglementărilor către un model mai flexibil și contextualizat ar putea facilita accesul la o diversitate mai mare de semințe de calitate, sprijinind astfel dezvoltarea agricolă și economică a Moldovei.