John Herbst, Director Senior al Eurasia Center din cadrul Atlantic Council, aflat în vizită la Universitatea de Stat din Moldova, a discutat cu echipa NordNews despre alegerile parlamentare, riscuri și interferențele rusești.
Alegerile parlamentare care urmează sunt „foarte importante” pentru parcursul european al Republicii Moldova, spune diplomatul american, fost ambasador al SUA în Ucraina. În interviul pentru NordNews, el avertizează asupra ingerințelor Rusiei — finanțări politice, propagandă și mită —, critică „reacțiile slabe” ale NATO la provocările Kremlinului și propune o doctrină comună de apărare aeriană care să permită angajarea țintelor rusești de la circa 150 km de granițele Alianței. Cu toate acestea, Herbst se declară „moderat optimist” privind direcția europeană a Moldovei.
Jurnalista: Astăzi v-ați întâlnit cu studenții de la Facultatea de Științe Politice a Universității de Stat din Moldova. Ați discutat despre alegeri. În discuție ați menționat și Georgia – care a primit statut de țară candidată la UE, dar a ales recent un guvern pro-rus. Mulți spun că și Moldova se află acum la aceeași răscruce. Sunteți de acord că aceste alegeri sunt cruciale pentru viitorul european al Republicii Moldova?
Da, sunt alegeri foarte importante. Aveți un guvern interesat de reforme, care vrea să adere la UE și care înțelege că Moldova va fi o țară liberă, democratică și prosperă dacă reușește să intre în UE. Aveți și partide de opoziție care, poate nu toate, dar multe sunt finanțate de Rusia și nu sunt interesate ca Moldova să ajungă în UE. Unele dintre ele înțeleg însă că subiectul este popular în Moldova. Ele spun public că sunt pro-UE, dar nu au de gând să promoveze politici care să ducă la aderare. Dacă aceste partide ar câștiga parlamentarele (posibil, dar după părerea mea cu șanse sub 50%), ar bloca reformele și parcursul european. Atunci, președinta Sandu și partidul ei ar trebui să explice oamenilor că respectivele partide nu sunt sincere, ceea ce ar putea aduce rezultate mai bune la următoarele alegeri.
Jurnalista: Din experiența dvs. de ambasador al SUA în Ucraina, în timpul „Revoluției Portocalii” din 2004, când Rusia a intervenit pentru a-și păstra influența: cât de mare e riscul pentru Moldova astăzi?
Riscul este serios. Moldova e o țară mică, iar Rusia pompează sume foarte mari, raportat la dimensiunea țării, pentru a crește șansele partidelor pe care le preferă. Banii merg în campanii, propagandă și chiar mită pentru a orienta votul. Aceste eforturi există și au efect. Întrebarea e dacă vor fi decisive. La prezidențialele de anul trecut nu au fost. Vor conta, dar dacă vor decide rezultatul — rămâne de văzut. Eu sunt totuși moderat optimist: aș spune că șansele unui deznodământ bun sunt peste 50%.
Jurnalista: Unii experți numesc aceste alegeri „următorul câmp de bătălie” al Moscovei în Moldova. Ce forme de ingerință sau presiune ar trebui să așteptăm și cât de pregătită e Republica Moldova pentru a se confrunta cu ele?
Noi vedem deja: finanțarea partidelor de opoziție și un aparat de propagandă foarte extins, de exemplu, televiziuni (știm cu toții de RT), presă scrisă, rețele sociale. Se împing narațiuni false menite să submineze guvernul Sandu și PAS. Partea bună e că, din ce știm, Moscova nu poate interveni în numărarea efectivă a voturilor. Asta înseamnă că, deși șansele lor de reușită sunt reale, nu sunt decisive.
Jurnalista: Mulți spun că, dacă Rusia câștigă în Ucraina, amenințarea militară la adresa Moldovei va deveni „reală”. În același timp, vedem drone rusești survolând spațiul aerian NATO (Polonia, România), iar reacțiile UE sunt mai doar declarații și sancțiuni. La ce ar trebui să ne așteptăm pe viitor?
E adevărat: de la marea invazie încoace (au trecut peste trei ani și jumătate), țările NATO, inclusiv SUA, au reacționat slab la provocările Kremlinului: vîn aer, pe mare și pe uscat. Am avut cabluri submarine tăiate în Marea Baltică, explozii la Rheinmetall în Germania, atacuri cibernetice majore la care administrația Biden nu a răspuns în primăvara lui 2021 și multiple încălcări ale spațiului aerian al NATO. Prima a fost la o lună de la invazie, când o dronă a căzut în Croația, iar NATO, din lașitate, nu a spus nimic. Provocările au continuat și au crescut. Nici atunci când s-a negat că cele 50 de drone trimise în Polonia au fost intenționate nu s-a arătat fermitate.
Totuși, există și vești mai bune. Polonia și alte state NATO au doborât 9 din cele 50 de drone, un procent mic, dar nu zero. Mai important: Polonia a înțeles că Ucraina are cea mai mare experiență în contracararea atacurilor aeriene ruse și i-a cerut ajutorul. Vedem, așadar, și invers: Ucraina ajută NATO. După încălcarea spațiului aerian polonez, în NATO există discuții pentru măsuri care să coste Rusia mai mult. Slăbiciunea rămâne însă lipsa unor decizii care să doară cu adevărat la Moscova.
O idee foarte bună, propusă de fostul ambasador SUA la NATO, Kurt Volker, este ca NATO să lucreze cu Ucraina la un sistem integrat de apărare aeriană și să stabilească drept doctrină că orice aeronavă rusă care se apropie de granițele NATO, chiar și de la 150 km, poate fi angajată. Asta ar însemna doborârea rachetelor și dronelor rusești deasupra vestului Ucrainei — un cost real pentru Putin, care l-ar putea tempera. Din păcate, de la atacul cibernetic asupra Estoniei (vara lui 2007) și invazia Georgiei (2008), Putin a mizat pe un leadership occidental slab. Situația s-a mai îmbunătățit, dar încă nu e suficientă pentru a gestiona pericolul rusesc. Cu un președinte american de talia lui Ronald Reagan sau George H. W. Bush, contracararea revizionismului rusesc ar fi relativ simplă: suntem mult mai puternici și, fără a pierde vieți americane, am putea face războiul extrem de costisitor pentru Putin. Dar un astfel de nivel de leadership nu l-am mai văzut din 1993 încoace.
Jurnalista: Din păcate nu avem foarte mult timp. Ce mesaj ați adresa moldovenilor înainte de alegeri?
Moldova merge în direcția corectă, chiar dacă mai apar piedici. Ați ales o președintă care înțelege că viitorul țării e alături de lumea democratică — nu doar pentru libertate, ci și pentru prosperitate. Lumea democratică este cea mai prosperă pentru că permite oamenilor să valorifice propriul talent și propria muncă. De ce are Rusia, cu imense resurse naturale, un PIB pe cap de locuitor atât de mic? Din cauza unui stat corupt, care nu lasă oamenii să prospere prin merit. Acolo, succesul vine din acces la putere și din folosirea constrângerii pentru a stoarce resursele sectorului antreprenorial. N-aveți nevoie de un asemenea viitor, ați trăit destul cu el în cei 30 de ani de independență. Vreți să progresați precum Polonia, România, Cehia, după aderarea la NATO și UE. Asta vă doriți și asta vă recomand: continuați cursul pe care ați pornit și înțelegeți jocul țării care vrea să vă tragă înapoi într-un sistem primitiv, ce nu-i lasă pe oameni să înflorească.
Jurnalista: Poate Moldova să devină stat membru al UE până în 2030?
Inșallah (n.r. Să dea Domnul!). Chiar și 2033 n-ar fi rău, dar sperăm la 2030.
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>INTERVIU</span> John Herbst: „Riscul este serios, dar șansele unui deznodământ bun sunt mari” apare prima dată în NordNews.